Misterul înfiinţării şi localizării statului Ţiganistan Chiar dacă, referitor la evrei, prof. Ion Coja face câteva consideraţii fundamental greşite şi, în fond, se situează pe poziţii sioniste – condamnate vehement de către evreii fundamentalişti din S.U.A., organizaţi în Neturei Karta, care, cu perseverenţă, afişează lozinci ca
„Statul Israel nu trebuie să existe“, „Iudaism nu înseamnă sionism“, „NU atrocităţilor Israelului din Gaza şi Liban!“ etc.[22] –, nu-mi pot reprima întrebarea fatidică: unde să li se dea un stat?! Căci, un stat presupune un teritoriu, cum recunoaşte şi prof. Coja! În India, de unde au venit, cum insinuează autorul?! Păi, nu are India o populaţie cu mult peste un miliard de indivizi, majoritatea fiind muritori de foame?! Sigur, în comparaţie cu această imensitate demografică, în continuă creştere, cele două-trei milioane de ţigani din România ar trece neobservate, dacă ar fi duse acolo. Dar, India are destui săraci ai ei, în comparaţie cu care ţiganii din România par chiar pricopsiţi – ca să nu mai vorbim de „barosani“ ca alde Nicolae Păun – care, obraznic, mai vrea să ne schimbe şi dicţionarele! –, Adrian-copilul-minune – care împuţeşte atmosfera cu manelele sale! –, „împăratul“ Iulian, „regele“ Cioabă, ţiganul-sociologist Nicolae Gheorghe ş.a. –, aşa că, totuşi, nu-şi va primi înapoi „ramurile indiene rupte şi rătăcite“.
De aceea, evident, în Europa li s-ar putea da un stat acolo unde sunt cei mai mulţi pe km/pătrat. Şi unde se întâmplă asta?! Iarăşi evident, în România. Şi chiar dacă nu România are cei mai mulţi ţigani, lichelele care ne conduc vor recunoaşte, la presiunea U.E., că are! Astfel că, întrucât am fost singurii care i-am tolerat cinci secole, pentru că i-am acceptat şi nu i-am exterminat, cum făcuseră, multă vreme, toate statele europene – şi cum precizează chiar prof. Ion Coja în articolul menţionat[23] –, va trebui să le oferim, tot noi, românii, şi un stat, de vreme ce le-am permis să ni se substituie ca denumire naţională, căci, pentru străini, „român“ a devenit sinonim cu „rom“, cum zice şi Graham Watson, adică cu ţigan – cum ar trebui să zică şi Graham Watson! Deoarece India, care este putere nucleară, nu va accepta să-i primească pe ţiganii din România – cu atât mai puţin pe cei din Europa – doar pentru că aşa ar vrea Uniunea Europeană! Zeci de milioane de indieni (însumând mai multe Românii!) emigrează în Arabia, în America de Nord (îndeosebi), chiar în Africa, iar prof. Ion Coja sugerează că trebuie să li se dea „stat“ în India. Chiar aşa: în India să se înfiinţeze statul Ţiganistan!
Dar de ce să nu le dăm, tot noi, şi „un stat naţional“?! Pentru că organizare politică au destulă, chiar mai multă decât noi: noi nu-l avem decât pe ex-regele Mihai I Trădătorul, fiul prezumtiv al lui Carol al II-lea Uzurpatorul, care, şi el, era fiul prezumtiv al lui Ferdinand I, dar ei au şi „împărat“, şi „rege“, şi bulibaşă, şi stabor şi „palate“ cu multe turnuleţe: un fel de pagode indiene, asezonate cu zona temperat-continentală, conform dictonului ţigănesc „Fie vremea cât de rea, numai vântul să nu bată!“. „Naţiune“ nu au, încă, dar au, deja, un factor premergător constituent, „cultură“, pentru că au mai multe „culte“. Au „cultul“ şuţului (adică al hoţului): în interiorul etniei ţigăneşti, printre cei mai respectaţi membri sunt consideraţi şuţii – cei care fură mai mult şi nu sunt prinşi. Iar, dacă sunt prinşi pentru comiterea diverselor infracţiuni – înşirate pe toată gama criminalităţii, de la furturi la omucideri, cum avea să constate, tardiv şi ofuscat, şi premierul Tăriceanu! –, au asigurat, în consecinţă, şi „cultul“ „ocnaşului“: tot astfel, cel mai prestigios şi, totodată, cel mai temut membru al clanului este cel care are mai mulţi ani de puşcărie. Au, apoi, „cultul“ şmenarului şi „cultul“ escrocheriei. Aceasta e denumită în „limba romali/ romanes/romani“ „bişniţă“: adică, business, devenită, în engleza-ţigănizată, bişniţă, de unde a intrat, din nefericire, şi în limba română – sau, mai exact zis, în maculatura unor condeieri. Una dintre variantele cele mai răspândite ale acestei forme de escrocherie este „alba-neagra“. Ca dovadă că această „cultură“ a lor ar fi puternică – sau, mai degrabă, că unii dintre românii noştri sunt imbecili! – este faptul că a început să ţigănizeze şi limba română: din când în când, unii ziarişti români tâmpiţi pun, în materialele lor, astfel de cuvinte ţigăneşti, uneori chiar în titlu. De exemplu, au apărut titluri ca acesta: „Guvernul a dat pe şest o ordonanţă…“ Recent, am auzit la un redactor şef-adjunct al unui important cotidian şi, evident, analist politic, pe Antena 3, care a devenit o tribună de apărare a ţiganilor, cuvântul „furăciune“, care este tot un ţigănism! Ca să nu mai vorbesc de cuvântul „mişto“, folosit, frecvent, de către vorbeţii din audio-vizual şi de condeierii din presă; cele mai recente cazuri sunt un anume Rene Pârşan[24], precum şi un clip publicitar cu perechea „Irinel şi Monica“!
Pentru că, totuşi, India este suprapopulată, cred că tot ideea – singura rezonabilă! – a ministrului de Externe Cioroianu-Oregon trebuie dezvoltată: trebuie făcut un stat al ţiganilor, dar nu în Egipt, ci în Sahara. Aşa cum, acolo, pot să trăiască beduinii, la fel pot s-o facă şi ţiganii: au şi ei corturi, migratori vor să rămână, violenţi sunt şi, deci, îşi pot forma miliţii cetăţeneşti pentru a-şi asigura autoapărarea etc.; trebuie doar să înveţe să muncească, precum tuaregii, beduinii ş.a. şi, evident, să nu contamineze oazele pe lângă care vor trece din când în când, ca să le rămână apă de băut; pentru că de spălat nu au nevoie, căci nu se va mai întâmpla ca în Franţa, să fie daţi jos din autobuz, pentru ca şoferii de autobuz să nu mai facă grevă din cauza păduchilor ţigăneşti. E-adevărat că, în ziarul Adevărul, în care se publică această ştire, condeierul, care semnează, foarte „curajos“, doar cu M.C., foloseşte un titlu foarte mincinos: Grevă la Lyon din cauza păduchilor româneşti! NU, nu erau păduchi româneşti, ci păduchi ţigăneşti! „Pentru că nu se spală, miros insuportabil de urât“, a povestit unul dintre şoferii din Lyon[25]. Pe când, în Sahara, nu-i mai deranjează nimeni. Nici chiar scorpionii nu ar avea curaj să se apropie de ţigani! Se cloceşte apariţia „naţiunii ţigăneşti“! Ce le mai trebuie ţiganilor, pentru a li se asigura „management“-ul şi statutul de prestigiu, pe care, în ultimul mileniu de vieţuire în Europa, nu au reuşit să şi-l dobândească singuri?! Ca Uniunea Europeană să declare sus şi tare că ţiganii sunt o naţiune mare!
Din surse demne de încredere şi bine informate, se ştie că marile naţiuni europene pregătesc o rezoluţie chiar în acest sens: să propună Uniunii Europene ca aceasta să decidă ca etnia ţigănească să devină cea mai nouă naţiune a Europei. Aşadar, prin ucaz, Uniunea Europeană, va proceda tot aşa cum, nu demult, Uniunea Sovietică decreta ce popoare să mai apară în interiorul ei. Deci, are dreptate Vladimir Bukovski când spune că Uniunea Europeană este un alt tip de Uniune Sovietică. Ba, Ignaçio Ramonet, în Geopolitica haosului, afirmă că este un tip de stat federal chiar mai rău, mai represiv decât Uniunea Sovietică! Apoi, dacă se decretează de către Uniunea Europeană că ţiganii sunt o naţiune, fireşte, trebuie să li se dea şi un stat. Pentru că ideea cu „datul unui stat“ le-a dat-o, deja, cu seninătate, d-l prof. Ion Coja.
Pentru că tot a amintit prof. Coja de „soluţia finală“, consider că instituirea unui stat al ţiganilor nu numai că nu este „soluţia finală“, ci este chiar împotriva cutumelor ţigăneşti şi a tezelor formulate de unii lideri ţigani, precum acel Nicolae Gheorghe, de care am amintit: ei vor să fie consideraţi „popor transfrontalier“, adică, zis mai puţin academic, „popor nomad“, migrator; ba, mai mult, vor statutul de „naţiune transnaţională“ (sic)! Desigur, ultima sintagmă este o contradicţie în termeni, dar nu trebuie să ne poticnim de probleme de logică formală, când e vorba să aplicăm logica dialectică. Ideea pe care vor ei să o sugereze prin această expresie contradictorie este aceea de a fi lăsaţi să meargă unde vor, aşa cum, sugestiv, rezultă din expresia românească „Umblă ca ţiganul cu cortul!“
De aceea, nu pot fi consideraţi nici măcar „popor“, ci doar grupuri nomade, dispersate şi eterogene de ţigani. Desigur, în ultimele decenii, s-au găsit unii lideri de-ai lor care să încropească o oarecare organizare internaţională, iar alţii, în spatele lor, îi utilizează ca masă de manevră.
„Soluţia finală“ – conform acestei sintagme deja consacrate – este nu să li se dea, plocon, un stat, ci, dimpotrivă: eu susţin, conform directivei europene 38/2004 privind libera circulaţie şi cutumelor ţigăneşti, că trebuie să fie lăsaţi şi chiar determinaţi să emigreze, de la noi, în toată Europa şi în toată lumea. Şi-aşa ne-au acuzat unii, ca adulterinul Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei Europene, că nu le acordăm ţiganilor toate drepturile, că îi „discriminăm“ şi nu-i ajutăm „să se integreze“ mai repede: să-i ia la ei, în Germania, în Franţa, în Anglia, să îi educe ei – fie şi în puşcăriile lor bine dotate şi umanizate – şi să le dea drepturile lor, căci au metodă şi teorie: Magna Cartha Libertatum. Cu această ocazie, să îi înveţe pe ţigani că, înainte de a revendica drepturi, trebuie să se achite de obligaţii! Culmea „politicii corecte“ este că, deşi Günter Verheugen le-a luat, mereu, apărarea ţiganilor, acuzând România – totdeauna în necunoştinţă de cauză! – că nu se ocupă de ei, liderul lor cel mai impertinent, Nicolae Păun, pretinde că „Gunther Verheugen a jignit profund etnia rromilor“ [26]!
Aşadar, ţiganului-deputat Nicolae Păun nu-i convine „nici cu capul de piatră, nici cu piatra de cap“. Dar, pentru el e greu să se orienteze în logica realităţii politice, chiar dacă şi-a făcut averea ca fost şmenar „Nicki Scorpion“[27], în Gara de Nord şi în Piaţa Rahova! – E-adevărat că, între timp, şi „preopinentul“ său, Günter Verheugen, s-a rătăcit în meandrele realităţii urbane, căci a greşit patul conjugal şi a nimerit în cel al amantei sale, Petra Erler[28], pe care a făcut-o şefa lui de cabinet. Dar, dacă ar fi să stabilim o grilă minimală a moralităţii – o Minima moralia, ca să citez titlul lui Theodor Adorno, pe care l-a plagiat Andrei Pleşu –, totuşi, mai bine curvar ca preşedinţii J. F. Kennedy, Bill Clinton, François Mitterrand, ca preşedintele Băncii Mondiale Paul Wolfowitz, ca comisarul european Günter Verheugen, ca deputatul-ţigan Mădălin Voicu, ex-premierul Petre Roman ş.a., decât poponar ca Michael Guest, ex-ambasador al S.U.A. la Bucureşti, sau ca poponarii trimişi de H.-R. Patapievici în călătorie de studii la Stockholm. În mod cert, această hotărâre, privind acordarea statutului de „naţiune“ ţiganilor, care dospeşte în interiorul Uniunii Europene, este destinată erodării, în continuare, a statalităţii şi suveranităţii României. Împotriva reificării ideilor de „naţiune ţigănească“ şi „stat al ţiganilor“ trebuie să ne opunem prin toate mijloacele. Primul obiectiv avut în vedere în această misiune defensivă este atitudinea trădătoare a ministrului de Externe, Adrian Cioroianu, relevată de o ştire, neutră – periculoasă prin chiar această neutralitate –, cu titlul „Cioroianu susţine autodeterminarea minorităţilor naţionale“ [29]. Prin aceasta poziţie, el face pregătirea psihologică a opiniei publice, pentru a se accepta agresiunea relevată mai sus: apariţia „naţiunii ţigăneşti“. Astfel, el confirmă, încă o dată, caracterizarea pe care i-a făcut-o de Valentin Stan: că este un pericol la adresa Securităţii Naţionale! Nici Consiliul Europei şi nici Uniunea Europeană nu acceptă drepturi colective pentru minorităţi. Iată de ce a avut dreptate preşedintele Traian Băsescu să se opună înscăunării acestui „prost fudul“ la Externe: fiindcă ştia că are mari carenţe, nu numai de educaţie. Din păcate, Cioroianu nu poate fi caracterizat ca fiind prost – căci i-am acorda circumstanţe atenuante! –, ci ca fiind inteligent – fiindcă este ministru de Externe –, pervers, ticălos şi periculos. Fie că ştie sau nu, el face jocul celor care, prin crearea de „autonomii“ pe criterii etnice, vor federalizarea României, ca prin pas spre destrămarea ei, după modelul Iugoslaviei, pentru a se realiza ceea ce nu s-a putut face la Retrovoluţia din decembrie 1989! România – raiul infractorilor Dar aşa se face, azi, Istoria: adulterinii şi poponarii de la U.E. şi C.E., fasciştii nepoatei lui Benito Mussolini – fiul unui fierar (ţigan, cumva, şi el?!) –, cămătarii de la F.M.I., criptocomuniştii Jirinovski şi Voronin [30], horthyştii de la U.D.M.R., ţiganii de la „Romani Criss“ – care „n-au decât să ţipe până mâine“, cum i-a prevenit, binevoitor, preşedintele Băsescu [31] – şi alţii de acelaşi calibru ne dau lecţii de morală şi de „corectitudine politică“, de „management“ politic şi naţional. Şi, cum am mai spus în articolele anterioare, ţiganii sunt susţinuţi de Ungaria, prin intermediul unei organizaţii de spionaj, camuflată sub numele benign Fundaţia Söröş pentru o Societate Deschisă [32] şi supranumită „Caracatiţa Söröş“ – deoarece acţionează inclusiv prin intermediul unor filiale ale sale cu alt nume, precum Project on Ethnic Relations [33]; evident, ei vor o societate deschisă la agresiunile externe!
În schimb, noi, românii, nu-i avem, ca pavăză şi lideri de renume (prost!), decât pe Traian Băsescu, care a început să înveţe ţigăneşte ca să „le facă şmenul ţiganilor“, pe C. V. Tudor, care vrea să propună o „lege de protejare a patrimoniului evreilor“ – fiindcă Patrimoniul Naţional al românilor a fost furat aproape tot şi, deci, nu am mai avea ce proteja! –, pe arhivistul arivist Marius Oprea şi sferto-teologul Stejărel Olaru – consilierii lui Tăriceanu „pe probleme de securitate“, care au „consiliat“ Guvernul să modifice legile penale astfel încât să-i favorizeze pe infractori –, precum şi pe „cel mai frumos, mai înalt şi mai deştept“ dintre ei, pe Adrianus Cioroianus-Făţosu’, care vrea să înfiinţeze o nouă „legiune străină“ cu infractorii ţigani în Egipt. Cam puţin. Aşa că trebuie să ne pregătim serios de defensivă, căci ne aşteaptă zile grele! Faptul că Italia şi, apoi, după exemplul ei, celelalte ţări occidentale se vor opune imigrării ţiganilor în interiorul lor atestă, categoric, perversitatea, duplicitatea şi ipocrizia lor: ele vor democraţie, dar aşa cum vor ele să o aplice altora, nu şi lor însele!
Dacă Italia şi celelalte ţări vor continua să-i trimită înapoi, în România, pe ţiganii emigraţi de aici – deşi au devenit, şi ei, cetăţeni europeni şi, deci, pot să imigreze oriunde, pot să muncească acolo şi, totodată, trebuie să-şi ispăşească eventualele pedepse privative de libertate în puşcăriile ţărilor în care au comis crimele pentru care sunt condamnaţi! –, atunci vom avea un motiv întemeiat să denunţăm tratatele cu Uniunea Europeană şi să ne retragem din ea. Dacă, desigur, nu ne va rejecta, între timp, Uniunea Europeană din cauza recentelor modificări aberante ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală – modificări care vor transforma România în „raiul infractorilor“ [34] şi, de aceea, în mod întemeiat, au determinat protestul Excelenţei Sale Domnul Nicholas Taubman, ambasadorul S.U.A. în România, căruia, între timp, i s-au alăturat ambasadorii Marii Britanii, Olandei şi Germaniei. În ceea ce mă priveşte, eu sunt convins că Uniunea Europeană va accepta criminalele modificări ale legilor penale comise de Guvernul României, deşi au fost denunţate ca inadmisibile de către Excelenţa Sa Domnul Nicholas Taubman şi de ceilalţi ambasadori, şi deşi, până acum, U.E. a tot făcut obiecţii, indirect, prin intermediul comisarului Franco Frattini – un caraghios vicepreşedinte al Comisiei Europene (C.E.), care, în timpul aceleiaşi conferinţe ţinute la Bucureşti, ne-a confundat de două ori cu Bulgaria! [35] –, cum că România nu îndeplineşte condiţiile admiterii în U.E. la capitolele „Ju$tiţie“ şi lupta contra corupţiei. Dar nu este nici un paradox aici: aceste obiecţii fuseseră făcute doar de formă, ca praf în ochii opiniei publice, fiindcă devenise evident, pentru observatorii atenţi ai fenomenului, că marea corupţie este un altoi importat din Occident, dezvoltat pe bălegarul autohton, adus la suprafaţa societăţii de Retrovoluţia din decembrie 1989. Or, Uniunea Europeană intenţionează, în continuare – aşa cum a transformat România într-o neocolonie occidentală (vest-europeană, îndeosebi), căreia îi sustrage materiile prime şi forţa de muncă, îndeosebi prin brain drain [36], pe de o parte, iar, pe de altă parte, a redus-o la o piaţă de desfacere şi consum a produselor ei –, intenţionează, ziceam, să o transforme în cloaca maxima a Europei, în care să-şi trimită criminalii (violatorii, poponari ca ex-ambasadorul american Michael Guest, pedofili ca „istoricul“ american Kurt Treptow, protejat de o Ju$tiţie coruptă şi obedientă [37]) să zburde lejer, în care să-şi exporte mafioţii şi investitorii „strategici“ la furat şi la spălat banii murdari, fiindcă România va deveni, prin propria voinţă a Parlamentului ei – în urma aprobării respectivelor modificări ale legilor penale, ca să îi apere inclusiv pe infractorii din clasa numită „gulerele albe“ –, „raiul infractorilor“, „rai“ conceput de cei doi „cavaleri ai Apocalipsei“, Marius Oprea şi Stejărel Olaru, consilierii premierului Tăriceanu pe probleme de securitate, care şi-au impus „concepţia“ lor asupra pachetului de legi privind Securitatea Naţională! La aşa „consilieri“, aşa securitate. Şi aşa viitor: negru şi urât ca faţa lombroziană [38] a unui consilier de premier! Soluţia urgentă: interzicerea vocabulei „rom/rrom“ şi utilizarea exclusivă a cuvântului „ţigan“ Ca atare, solicit tuturor ziariştilor, publiciştilor, redactorilor şi vorbitorilor din audio-vizual (fie ei angajaţi sau invitaţi în emisiunile date pe post), atât celor oneşti, dar care nu au suficient curaj, cât şi celor mercenari, dar care trebuie să dea dovadă de prevedere – căci, iată ce le aduce viitorul: noul statut internaţional, de ţigan! –, să elimine imediat vocabula „rom/ rrom“ şi derivatele sale şi să folosească exclusiv cuvântul atestat istoric şi ştiinţific, „ţigan“. Pentru că, ne-am convins cu toţii, deja, pe de o parte, impunerea perfidă a utilizării ei ne-a adus prejudicii incomensurabile, iar, pe de altă parte, sunt tot mai multe argumente care susţin ideea unei conspiraţii concertate ca, inclusiv prin intermediul vocabulei „rom“, românii să fie consideraţi ţigani, iar România ţara ţiganilor [39] – în care, pe lângă drepturi fără obligaţii, să li se dea, eventual, şi un „stat“ (!). Dacă toţi vom utiliza numai cuvântul „ţigan“, legea de înfiinţare a aşa-zisului Consiliu „naţional“ (!) pentru combaterea discriminării devine caducă – mai ales că respectivul Consiliu este ilegitim[40] –, iar acesta va trebui să fie desfiinţat automat, făcându-se, astfel, un mare serviciu ţării, inclusiv prin economii bugetare.
Una dintre concluziile logice ale demonstraţiei pe care am făcut-o până acum este că Consiliul „naţional“ pentru combaterea discriminării este o formă instituţionalizată de mişcare a satanismului, deoarece, am arătat, el inversează valorile, îndeosebi pe cea mai importantă: democraţia, puterea majorităţii, este înlocuită cu dictatura minorităţilor; este cea mai perversă şi mai periculoasă formă, de până acum, instituită de nişte lichele politice conducătoare, întrucât are ca efect autodistrugerea naţională. Ca dovadă a părtinirii condamnabile de care dă dovadă C.N.C.D. este şi modul, deja notoriu, cum l-a tratat preferenţial pe premierul Tăriceanu, care declarase, ritos: „romii comit toate infractiunile posibile, de la talharie si prostitutie pana la jafuri organizate si trafic de droguri“ [41].
Dacă toţi, în toate mass media, în toate buletinele de ştiri, în toate cuvântările politicienilor, politologilor, istoricilor, sociologilor, analiştilor şi ale altora, vom utiliza numai cuvântul „ţigan“, vom combate cu succes agresiunea axiologică, făcută concertat, contra României prin vocabula „rom“ şi vom face o breşă importantă, prin care vom contracara presiunile organismelor internaţionale, care ne-au înlănţuit sub pretextul „corectitudinii politice“ în vederea evitării „discriminării“. Situaţia creată de ţigani în Italia şi accentuarea acestei situaţii de către guvernul italian ne oferă ocazia şi motivul interzicerii categorice atât a utilizării vocabulei „rom/ rrom“, cât şi a respingerii oricăror presiuni internaţionale sub pretextul pretinsei „discriminări“.
Oare chiar atât de neputincioşi am devenit, încât nu putem reprima energic utilizarea făcăturii „rom“, care ne discreditează de aproape două decenii?! Nu trebuie să mai aşteptăm, în acest sens, legi de la Parlament – căci, am văzut, el aprobă legi pentru protejarea infractorilor, îndeosebi a celor cu „gulere albe“ –, ci este în puterea noastră să rupem aceste lanţuri cu care ne-au legat organismele internaţionale opresoare, într-un mod simplu şi eficient: vom utiliza, toţi, numai cuvântul „ţigan“! Comunicare prezentată în şedinţa publică din 8 decembrie 2007 a Academiei Dacoromâne.
De aceea, evident, în Europa li s-ar putea da un stat acolo unde sunt cei mai mulţi pe km/pătrat. Şi unde se întâmplă asta?! Iarăşi evident, în România. Şi chiar dacă nu România are cei mai mulţi ţigani, lichelele care ne conduc vor recunoaşte, la presiunea U.E., că are! Astfel că, întrucât am fost singurii care i-am tolerat cinci secole, pentru că i-am acceptat şi nu i-am exterminat, cum făcuseră, multă vreme, toate statele europene – şi cum precizează chiar prof. Ion Coja în articolul menţionat[23] –, va trebui să le oferim, tot noi, românii, şi un stat, de vreme ce le-am permis să ni se substituie ca denumire naţională, căci, pentru străini, „român“ a devenit sinonim cu „rom“, cum zice şi Graham Watson, adică cu ţigan – cum ar trebui să zică şi Graham Watson! Deoarece India, care este putere nucleară, nu va accepta să-i primească pe ţiganii din România – cu atât mai puţin pe cei din Europa – doar pentru că aşa ar vrea Uniunea Europeană! Zeci de milioane de indieni (însumând mai multe Românii!) emigrează în Arabia, în America de Nord (îndeosebi), chiar în Africa, iar prof. Ion Coja sugerează că trebuie să li se dea „stat“ în India. Chiar aşa: în India să se înfiinţeze statul Ţiganistan!
Dar de ce să nu le dăm, tot noi, şi „un stat naţional“?! Pentru că organizare politică au destulă, chiar mai multă decât noi: noi nu-l avem decât pe ex-regele Mihai I Trădătorul, fiul prezumtiv al lui Carol al II-lea Uzurpatorul, care, şi el, era fiul prezumtiv al lui Ferdinand I, dar ei au şi „împărat“, şi „rege“, şi bulibaşă, şi stabor şi „palate“ cu multe turnuleţe: un fel de pagode indiene, asezonate cu zona temperat-continentală, conform dictonului ţigănesc „Fie vremea cât de rea, numai vântul să nu bată!“. „Naţiune“ nu au, încă, dar au, deja, un factor premergător constituent, „cultură“, pentru că au mai multe „culte“. Au „cultul“ şuţului (adică al hoţului): în interiorul etniei ţigăneşti, printre cei mai respectaţi membri sunt consideraţi şuţii – cei care fură mai mult şi nu sunt prinşi. Iar, dacă sunt prinşi pentru comiterea diverselor infracţiuni – înşirate pe toată gama criminalităţii, de la furturi la omucideri, cum avea să constate, tardiv şi ofuscat, şi premierul Tăriceanu! –, au asigurat, în consecinţă, şi „cultul“ „ocnaşului“: tot astfel, cel mai prestigios şi, totodată, cel mai temut membru al clanului este cel care are mai mulţi ani de puşcărie. Au, apoi, „cultul“ şmenarului şi „cultul“ escrocheriei. Aceasta e denumită în „limba romali/ romanes/romani“ „bişniţă“: adică, business, devenită, în engleza-ţigănizată, bişniţă, de unde a intrat, din nefericire, şi în limba română – sau, mai exact zis, în maculatura unor condeieri. Una dintre variantele cele mai răspândite ale acestei forme de escrocherie este „alba-neagra“. Ca dovadă că această „cultură“ a lor ar fi puternică – sau, mai degrabă, că unii dintre românii noştri sunt imbecili! – este faptul că a început să ţigănizeze şi limba română: din când în când, unii ziarişti români tâmpiţi pun, în materialele lor, astfel de cuvinte ţigăneşti, uneori chiar în titlu. De exemplu, au apărut titluri ca acesta: „Guvernul a dat pe şest o ordonanţă…“ Recent, am auzit la un redactor şef-adjunct al unui important cotidian şi, evident, analist politic, pe Antena 3, care a devenit o tribună de apărare a ţiganilor, cuvântul „furăciune“, care este tot un ţigănism! Ca să nu mai vorbesc de cuvântul „mişto“, folosit, frecvent, de către vorbeţii din audio-vizual şi de condeierii din presă; cele mai recente cazuri sunt un anume Rene Pârşan[24], precum şi un clip publicitar cu perechea „Irinel şi Monica“!
Pentru că, totuşi, India este suprapopulată, cred că tot ideea – singura rezonabilă! – a ministrului de Externe Cioroianu-Oregon trebuie dezvoltată: trebuie făcut un stat al ţiganilor, dar nu în Egipt, ci în Sahara. Aşa cum, acolo, pot să trăiască beduinii, la fel pot s-o facă şi ţiganii: au şi ei corturi, migratori vor să rămână, violenţi sunt şi, deci, îşi pot forma miliţii cetăţeneşti pentru a-şi asigura autoapărarea etc.; trebuie doar să înveţe să muncească, precum tuaregii, beduinii ş.a. şi, evident, să nu contamineze oazele pe lângă care vor trece din când în când, ca să le rămână apă de băut; pentru că de spălat nu au nevoie, căci nu se va mai întâmpla ca în Franţa, să fie daţi jos din autobuz, pentru ca şoferii de autobuz să nu mai facă grevă din cauza păduchilor ţigăneşti. E-adevărat că, în ziarul Adevărul, în care se publică această ştire, condeierul, care semnează, foarte „curajos“, doar cu M.C., foloseşte un titlu foarte mincinos: Grevă la Lyon din cauza păduchilor româneşti! NU, nu erau păduchi româneşti, ci păduchi ţigăneşti! „Pentru că nu se spală, miros insuportabil de urât“, a povestit unul dintre şoferii din Lyon[25]. Pe când, în Sahara, nu-i mai deranjează nimeni. Nici chiar scorpionii nu ar avea curaj să se apropie de ţigani! Se cloceşte apariţia „naţiunii ţigăneşti“! Ce le mai trebuie ţiganilor, pentru a li se asigura „management“-ul şi statutul de prestigiu, pe care, în ultimul mileniu de vieţuire în Europa, nu au reuşit să şi-l dobândească singuri?! Ca Uniunea Europeană să declare sus şi tare că ţiganii sunt o naţiune mare!
Din surse demne de încredere şi bine informate, se ştie că marile naţiuni europene pregătesc o rezoluţie chiar în acest sens: să propună Uniunii Europene ca aceasta să decidă ca etnia ţigănească să devină cea mai nouă naţiune a Europei. Aşadar, prin ucaz, Uniunea Europeană, va proceda tot aşa cum, nu demult, Uniunea Sovietică decreta ce popoare să mai apară în interiorul ei. Deci, are dreptate Vladimir Bukovski când spune că Uniunea Europeană este un alt tip de Uniune Sovietică. Ba, Ignaçio Ramonet, în Geopolitica haosului, afirmă că este un tip de stat federal chiar mai rău, mai represiv decât Uniunea Sovietică! Apoi, dacă se decretează de către Uniunea Europeană că ţiganii sunt o naţiune, fireşte, trebuie să li se dea şi un stat. Pentru că ideea cu „datul unui stat“ le-a dat-o, deja, cu seninătate, d-l prof. Ion Coja.
Pentru că tot a amintit prof. Coja de „soluţia finală“, consider că instituirea unui stat al ţiganilor nu numai că nu este „soluţia finală“, ci este chiar împotriva cutumelor ţigăneşti şi a tezelor formulate de unii lideri ţigani, precum acel Nicolae Gheorghe, de care am amintit: ei vor să fie consideraţi „popor transfrontalier“, adică, zis mai puţin academic, „popor nomad“, migrator; ba, mai mult, vor statutul de „naţiune transnaţională“ (sic)! Desigur, ultima sintagmă este o contradicţie în termeni, dar nu trebuie să ne poticnim de probleme de logică formală, când e vorba să aplicăm logica dialectică. Ideea pe care vor ei să o sugereze prin această expresie contradictorie este aceea de a fi lăsaţi să meargă unde vor, aşa cum, sugestiv, rezultă din expresia românească „Umblă ca ţiganul cu cortul!“
De aceea, nu pot fi consideraţi nici măcar „popor“, ci doar grupuri nomade, dispersate şi eterogene de ţigani. Desigur, în ultimele decenii, s-au găsit unii lideri de-ai lor care să încropească o oarecare organizare internaţională, iar alţii, în spatele lor, îi utilizează ca masă de manevră.
„Soluţia finală“ – conform acestei sintagme deja consacrate – este nu să li se dea, plocon, un stat, ci, dimpotrivă: eu susţin, conform directivei europene 38/2004 privind libera circulaţie şi cutumelor ţigăneşti, că trebuie să fie lăsaţi şi chiar determinaţi să emigreze, de la noi, în toată Europa şi în toată lumea. Şi-aşa ne-au acuzat unii, ca adulterinul Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei Europene, că nu le acordăm ţiganilor toate drepturile, că îi „discriminăm“ şi nu-i ajutăm „să se integreze“ mai repede: să-i ia la ei, în Germania, în Franţa, în Anglia, să îi educe ei – fie şi în puşcăriile lor bine dotate şi umanizate – şi să le dea drepturile lor, căci au metodă şi teorie: Magna Cartha Libertatum. Cu această ocazie, să îi înveţe pe ţigani că, înainte de a revendica drepturi, trebuie să se achite de obligaţii! Culmea „politicii corecte“ este că, deşi Günter Verheugen le-a luat, mereu, apărarea ţiganilor, acuzând România – totdeauna în necunoştinţă de cauză! – că nu se ocupă de ei, liderul lor cel mai impertinent, Nicolae Păun, pretinde că „Gunther Verheugen a jignit profund etnia rromilor“ [26]!
Aşadar, ţiganului-deputat Nicolae Păun nu-i convine „nici cu capul de piatră, nici cu piatra de cap“. Dar, pentru el e greu să se orienteze în logica realităţii politice, chiar dacă şi-a făcut averea ca fost şmenar „Nicki Scorpion“[27], în Gara de Nord şi în Piaţa Rahova! – E-adevărat că, între timp, şi „preopinentul“ său, Günter Verheugen, s-a rătăcit în meandrele realităţii urbane, căci a greşit patul conjugal şi a nimerit în cel al amantei sale, Petra Erler[28], pe care a făcut-o şefa lui de cabinet. Dar, dacă ar fi să stabilim o grilă minimală a moralităţii – o Minima moralia, ca să citez titlul lui Theodor Adorno, pe care l-a plagiat Andrei Pleşu –, totuşi, mai bine curvar ca preşedinţii J. F. Kennedy, Bill Clinton, François Mitterrand, ca preşedintele Băncii Mondiale Paul Wolfowitz, ca comisarul european Günter Verheugen, ca deputatul-ţigan Mădălin Voicu, ex-premierul Petre Roman ş.a., decât poponar ca Michael Guest, ex-ambasador al S.U.A. la Bucureşti, sau ca poponarii trimişi de H.-R. Patapievici în călătorie de studii la Stockholm. În mod cert, această hotărâre, privind acordarea statutului de „naţiune“ ţiganilor, care dospeşte în interiorul Uniunii Europene, este destinată erodării, în continuare, a statalităţii şi suveranităţii României. Împotriva reificării ideilor de „naţiune ţigănească“ şi „stat al ţiganilor“ trebuie să ne opunem prin toate mijloacele. Primul obiectiv avut în vedere în această misiune defensivă este atitudinea trădătoare a ministrului de Externe, Adrian Cioroianu, relevată de o ştire, neutră – periculoasă prin chiar această neutralitate –, cu titlul „Cioroianu susţine autodeterminarea minorităţilor naţionale“ [29]. Prin aceasta poziţie, el face pregătirea psihologică a opiniei publice, pentru a se accepta agresiunea relevată mai sus: apariţia „naţiunii ţigăneşti“. Astfel, el confirmă, încă o dată, caracterizarea pe care i-a făcut-o de Valentin Stan: că este un pericol la adresa Securităţii Naţionale! Nici Consiliul Europei şi nici Uniunea Europeană nu acceptă drepturi colective pentru minorităţi. Iată de ce a avut dreptate preşedintele Traian Băsescu să se opună înscăunării acestui „prost fudul“ la Externe: fiindcă ştia că are mari carenţe, nu numai de educaţie. Din păcate, Cioroianu nu poate fi caracterizat ca fiind prost – căci i-am acorda circumstanţe atenuante! –, ci ca fiind inteligent – fiindcă este ministru de Externe –, pervers, ticălos şi periculos. Fie că ştie sau nu, el face jocul celor care, prin crearea de „autonomii“ pe criterii etnice, vor federalizarea României, ca prin pas spre destrămarea ei, după modelul Iugoslaviei, pentru a se realiza ceea ce nu s-a putut face la Retrovoluţia din decembrie 1989! România – raiul infractorilor Dar aşa se face, azi, Istoria: adulterinii şi poponarii de la U.E. şi C.E., fasciştii nepoatei lui Benito Mussolini – fiul unui fierar (ţigan, cumva, şi el?!) –, cămătarii de la F.M.I., criptocomuniştii Jirinovski şi Voronin [30], horthyştii de la U.D.M.R., ţiganii de la „Romani Criss“ – care „n-au decât să ţipe până mâine“, cum i-a prevenit, binevoitor, preşedintele Băsescu [31] – şi alţii de acelaşi calibru ne dau lecţii de morală şi de „corectitudine politică“, de „management“ politic şi naţional. Şi, cum am mai spus în articolele anterioare, ţiganii sunt susţinuţi de Ungaria, prin intermediul unei organizaţii de spionaj, camuflată sub numele benign Fundaţia Söröş pentru o Societate Deschisă [32] şi supranumită „Caracatiţa Söröş“ – deoarece acţionează inclusiv prin intermediul unor filiale ale sale cu alt nume, precum Project on Ethnic Relations [33]; evident, ei vor o societate deschisă la agresiunile externe!
În schimb, noi, românii, nu-i avem, ca pavăză şi lideri de renume (prost!), decât pe Traian Băsescu, care a început să înveţe ţigăneşte ca să „le facă şmenul ţiganilor“, pe C. V. Tudor, care vrea să propună o „lege de protejare a patrimoniului evreilor“ – fiindcă Patrimoniul Naţional al românilor a fost furat aproape tot şi, deci, nu am mai avea ce proteja! –, pe arhivistul arivist Marius Oprea şi sferto-teologul Stejărel Olaru – consilierii lui Tăriceanu „pe probleme de securitate“, care au „consiliat“ Guvernul să modifice legile penale astfel încât să-i favorizeze pe infractori –, precum şi pe „cel mai frumos, mai înalt şi mai deştept“ dintre ei, pe Adrianus Cioroianus-Făţosu’, care vrea să înfiinţeze o nouă „legiune străină“ cu infractorii ţigani în Egipt. Cam puţin. Aşa că trebuie să ne pregătim serios de defensivă, căci ne aşteaptă zile grele! Faptul că Italia şi, apoi, după exemplul ei, celelalte ţări occidentale se vor opune imigrării ţiganilor în interiorul lor atestă, categoric, perversitatea, duplicitatea şi ipocrizia lor: ele vor democraţie, dar aşa cum vor ele să o aplice altora, nu şi lor însele!
Dacă Italia şi celelalte ţări vor continua să-i trimită înapoi, în România, pe ţiganii emigraţi de aici – deşi au devenit, şi ei, cetăţeni europeni şi, deci, pot să imigreze oriunde, pot să muncească acolo şi, totodată, trebuie să-şi ispăşească eventualele pedepse privative de libertate în puşcăriile ţărilor în care au comis crimele pentru care sunt condamnaţi! –, atunci vom avea un motiv întemeiat să denunţăm tratatele cu Uniunea Europeană şi să ne retragem din ea. Dacă, desigur, nu ne va rejecta, între timp, Uniunea Europeană din cauza recentelor modificări aberante ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală – modificări care vor transforma România în „raiul infractorilor“ [34] şi, de aceea, în mod întemeiat, au determinat protestul Excelenţei Sale Domnul Nicholas Taubman, ambasadorul S.U.A. în România, căruia, între timp, i s-au alăturat ambasadorii Marii Britanii, Olandei şi Germaniei. În ceea ce mă priveşte, eu sunt convins că Uniunea Europeană va accepta criminalele modificări ale legilor penale comise de Guvernul României, deşi au fost denunţate ca inadmisibile de către Excelenţa Sa Domnul Nicholas Taubman şi de ceilalţi ambasadori, şi deşi, până acum, U.E. a tot făcut obiecţii, indirect, prin intermediul comisarului Franco Frattini – un caraghios vicepreşedinte al Comisiei Europene (C.E.), care, în timpul aceleiaşi conferinţe ţinute la Bucureşti, ne-a confundat de două ori cu Bulgaria! [35] –, cum că România nu îndeplineşte condiţiile admiterii în U.E. la capitolele „Ju$tiţie“ şi lupta contra corupţiei. Dar nu este nici un paradox aici: aceste obiecţii fuseseră făcute doar de formă, ca praf în ochii opiniei publice, fiindcă devenise evident, pentru observatorii atenţi ai fenomenului, că marea corupţie este un altoi importat din Occident, dezvoltat pe bălegarul autohton, adus la suprafaţa societăţii de Retrovoluţia din decembrie 1989. Or, Uniunea Europeană intenţionează, în continuare – aşa cum a transformat România într-o neocolonie occidentală (vest-europeană, îndeosebi), căreia îi sustrage materiile prime şi forţa de muncă, îndeosebi prin brain drain [36], pe de o parte, iar, pe de altă parte, a redus-o la o piaţă de desfacere şi consum a produselor ei –, intenţionează, ziceam, să o transforme în cloaca maxima a Europei, în care să-şi trimită criminalii (violatorii, poponari ca ex-ambasadorul american Michael Guest, pedofili ca „istoricul“ american Kurt Treptow, protejat de o Ju$tiţie coruptă şi obedientă [37]) să zburde lejer, în care să-şi exporte mafioţii şi investitorii „strategici“ la furat şi la spălat banii murdari, fiindcă România va deveni, prin propria voinţă a Parlamentului ei – în urma aprobării respectivelor modificări ale legilor penale, ca să îi apere inclusiv pe infractorii din clasa numită „gulerele albe“ –, „raiul infractorilor“, „rai“ conceput de cei doi „cavaleri ai Apocalipsei“, Marius Oprea şi Stejărel Olaru, consilierii premierului Tăriceanu pe probleme de securitate, care şi-au impus „concepţia“ lor asupra pachetului de legi privind Securitatea Naţională! La aşa „consilieri“, aşa securitate. Şi aşa viitor: negru şi urât ca faţa lombroziană [38] a unui consilier de premier! Soluţia urgentă: interzicerea vocabulei „rom/rrom“ şi utilizarea exclusivă a cuvântului „ţigan“ Ca atare, solicit tuturor ziariştilor, publiciştilor, redactorilor şi vorbitorilor din audio-vizual (fie ei angajaţi sau invitaţi în emisiunile date pe post), atât celor oneşti, dar care nu au suficient curaj, cât şi celor mercenari, dar care trebuie să dea dovadă de prevedere – căci, iată ce le aduce viitorul: noul statut internaţional, de ţigan! –, să elimine imediat vocabula „rom/ rrom“ şi derivatele sale şi să folosească exclusiv cuvântul atestat istoric şi ştiinţific, „ţigan“. Pentru că, ne-am convins cu toţii, deja, pe de o parte, impunerea perfidă a utilizării ei ne-a adus prejudicii incomensurabile, iar, pe de altă parte, sunt tot mai multe argumente care susţin ideea unei conspiraţii concertate ca, inclusiv prin intermediul vocabulei „rom“, românii să fie consideraţi ţigani, iar România ţara ţiganilor [39] – în care, pe lângă drepturi fără obligaţii, să li se dea, eventual, şi un „stat“ (!). Dacă toţi vom utiliza numai cuvântul „ţigan“, legea de înfiinţare a aşa-zisului Consiliu „naţional“ (!) pentru combaterea discriminării devine caducă – mai ales că respectivul Consiliu este ilegitim[40] –, iar acesta va trebui să fie desfiinţat automat, făcându-se, astfel, un mare serviciu ţării, inclusiv prin economii bugetare.
Una dintre concluziile logice ale demonstraţiei pe care am făcut-o până acum este că Consiliul „naţional“ pentru combaterea discriminării este o formă instituţionalizată de mişcare a satanismului, deoarece, am arătat, el inversează valorile, îndeosebi pe cea mai importantă: democraţia, puterea majorităţii, este înlocuită cu dictatura minorităţilor; este cea mai perversă şi mai periculoasă formă, de până acum, instituită de nişte lichele politice conducătoare, întrucât are ca efect autodistrugerea naţională. Ca dovadă a părtinirii condamnabile de care dă dovadă C.N.C.D. este şi modul, deja notoriu, cum l-a tratat preferenţial pe premierul Tăriceanu, care declarase, ritos: „romii comit toate infractiunile posibile, de la talharie si prostitutie pana la jafuri organizate si trafic de droguri“ [41].
Dacă toţi, în toate mass media, în toate buletinele de ştiri, în toate cuvântările politicienilor, politologilor, istoricilor, sociologilor, analiştilor şi ale altora, vom utiliza numai cuvântul „ţigan“, vom combate cu succes agresiunea axiologică, făcută concertat, contra României prin vocabula „rom“ şi vom face o breşă importantă, prin care vom contracara presiunile organismelor internaţionale, care ne-au înlănţuit sub pretextul „corectitudinii politice“ în vederea evitării „discriminării“. Situaţia creată de ţigani în Italia şi accentuarea acestei situaţii de către guvernul italian ne oferă ocazia şi motivul interzicerii categorice atât a utilizării vocabulei „rom/ rrom“, cât şi a respingerii oricăror presiuni internaţionale sub pretextul pretinsei „discriminări“.
Oare chiar atât de neputincioşi am devenit, încât nu putem reprima energic utilizarea făcăturii „rom“, care ne discreditează de aproape două decenii?! Nu trebuie să mai aşteptăm, în acest sens, legi de la Parlament – căci, am văzut, el aprobă legi pentru protejarea infractorilor, îndeosebi a celor cu „gulere albe“ –, ci este în puterea noastră să rupem aceste lanţuri cu care ne-au legat organismele internaţionale opresoare, într-un mod simplu şi eficient: vom utiliza, toţi, numai cuvântul „ţigan“! Comunicare prezentată în şedinţa publică din 8 decembrie 2007 a Academiei Dacoromâne.
| Comments |
|
Powered by !JoomlaComment 4.0alpha3
!joomlacomment 4.0 Copyright (C) 2009 Compojoom.com . All rights reserved."
| < Anterior | Următor > |
|---|
