DMITRI A. MEDVEDEV

Îl urmărisem de-a lungul a numeroase activităţi pe care le-a realizat ca Preşedinte al Federaţiei Ruse în ultimele săptămâni, plecând de la acutizarea crizei financiare care devastează lumea. Federaţia Rusă este unul dintre cele mai puternice state ale comunităţii internaţionale, în pofida dezintegrării URSS.

{mosimage}În intervenţiile sale, Preşedintele rus se caracterizează prin precizie, claritate şi scurtimea frazelor. Nu există nici un subiect pe care să-l eludeze, nici o întrebare pe care s-o lase fără răspuns. Posedă cunoştinţe ample. Îi convinge pe ascultători. Cei care au discrepanţe îl respectă.
Şi-a exprimat dorinţa de a sta de vorbă cu mine în timpul vizitei sale. A fost pentru mine o onoare şi am avut certitudinea că va fi o întâlnire agreabilă.
Ultimele luni au fost luni de schimbări surprinzătoare şi situaţii noi. Yankeii au lansat acţiuni ilegale asupra Osetiei de Sud şi Abhaziei, două ţări care n-au nimic de-a face cu Georgia, înarmată pânî-n dinţi de Statele Unite, care au încurajat şi pregătit oameni şi au furnizat arme pentru a ataca forţele ruse care sunt acolo legal pentru a evita vărsările de sânge care se produceau, un fapt recunoscut de comunitatea internaţională şi pentru care este necesară o soluţie. Din războiul aventuros în Irak se deplasau, ca întăriri ale atacanţilor, două mii de mercenari georgieni în slujba infamului război de cucerire yankeu în căutare de petrol.
Vocea senină, dar fermă a lui Medvedev, recent ales preşedinte al Federaţiei Ruse, s-a făcut auzită cu tărie.
O altă schimbare importantă a fost alegerea noului preşedinte al Statelor Unite, Barack Obama, de culoare, obosit de carnagiul dezlănţuit în Irak de Bush şi, mai ales, supărat de forma schimbătoare cu care acesta răspundea şi acutiza criza financiară, tot mai gravă şi potenţial mai periculoasă pentru economia acestei ţări şi a lumii.
Faptele aveau loc simultan cu alegerile generale din Paraguay şi Referendumul din Ecuador, ambele de mare importanţă; alegerile regionale din Nicaragua, şi în mod deosebit din Venezuela, care configurau un tablou de neascultare crescândă faţă de hegemonismul asfixiant al Imperiului. Simultan cu aceste evenimente, aveau loc reuniuni la Washington şi Lima ale membrilor G-20 şi G-21. Preşedinţii Rusiei şi Chinei, două bastioane inevitabile ale scenei mondiale, erau prezenţi la ambele reuniuni, împreună cu liderii a zeci de State de pe cele cinci continente care au participat şi cu mulţi din aceştia au avut convorbiri.
La întoarcerea în Peru, din vizita efectuată în Brazilia, Medvedev a mers în Venezuela, unde s-a aflat în timpul reuniunii ALBA de la Caracas, cu ai cărei reprezentanţi de nivel înalt s-a întâlnit, spre satisfacţia tuturor.
La rândul lui, detaşamentul naval rus sosea în această ţară frăţească. Nu este dificil de înţeles importanţa prezenţei la asemenea activităţi a ilustrului oaspete cu care m-am întâlnit în dimineaţa zilei de azi, vineri.
Pentru mine era de cel mai mare interes să-i cunosc impresiile despre evenimentele semnalate.
Reuniunea a durat de data aceasta numai o oră şi 15 minute. A venit însoţit de Ricardo Cabrisas, vicepreşedinte al guvernului cubanez însărcinat cu negocierile Cubei cu Rusia, China şi Venezuela, cei trei piloni mai importanţi ai schimburilor noastre comerciale în aceste momente, pe care puternicul Imperiu nu a reuşit să le blocheze.
N-am scăpat să abordez cu el nici un singur punct esenţial, de la poziţiile noastre faţă de Statele Unite, unde nu vor să priceapă că nu vom accepta politica biciului şi a morcovului şi nici nu vom renunţa la restituirea până la ultimul metru pătrat a teritoriului de la Guantanamo, ocupat cu forţa în ţara noastră.
I-am reiterat politica noastră răbdătoare şi paşnică, dar fără să neglijăm niciodată capacitatea noastră de apărare în faţa unui potenţial agresor. Nici o ţară nu va înţelege mai bine această politică decât Rusia, permanent ameninţată de acelaşi adversar al păcii.
De aceeaşi sau mai mare importanţă, chiar, a fost exprimarea ideilor noastre despre gravele probleme imediate în domenii cruciale cu care se confruntă popoarele, în căutarea unei lumi multipolare, care să asigure dezvoltarea susţinută şi paşnică.
Agenda pare extinsă, şi totuşi amândoi am vorbit despre aceste subiecte, o bună dovadă că încă, în ciuda complexităţii lor, problemele lumii pot fi abordate înainte de a deveni insolubile.
Pentru mine întâlnirea a fost un stimulent deosebit. Am rămas cu o părere înaltă despre capacitatea intelectuală a lui Medvedev, aşa cum mi-l imaginasem. Este cel mai tânăr dintre cei mai importanţi şefi de stat din lume, stat care de altfel ocupă cel mai extins teritoriu.
Cu câtă emoţie ascultam în toate părţile imnul rus, sub ale cărui acorduri eroicul popor al Rusiei şi-a vărsat sângele a multe milioane de bărbaţi şi femei, fără al căror sacrificiu nu s-ar fi obţinut victoria asupra nazismului şi fascismului!

FIDEL CASTRO RUZ
28 noiembrie 2008